Posted by on aug 31, 2015 in Freedom Addict Diary | 2 comments

Luni, 24 august 2015


Ce mai zi! Și nu spun asta din perspectiva mea, ci din perspectiva colegului meu din Serbia, Zarko. Vei vedea la ce mă refer dacă citești mai departe.

Așadar, dimineața am cunoscut-o în sfârșit pe D-na Postel, care s-a dovedit a fi exact așa cum a descris-o Stefan: o doamnă cumsecade. I-a plăcut foarte mult micuța ceașcă souvenir din România pe care i-am dăruit-o. Pe de altă parte, m-a informat că se plătește în avans cazarea, care e 300 EURO, iar pe lângă asta, trebuie să mai plătesc o garanție de 360 EURO. Asta mi-a cam încurcat planurile financiare, așa că trebuie sa le regândesc.

La prânz, eu și Zarko am mers la Banca Haspa de lângă Altona să ne deschidem conturi bancare. Nu a fost nicio problemă pentru mine, din moment ce România este partea a UE, dar din păcate Zarko a întâmpinat niște probleme, deoarece vine din Serbia, care încă nu este membră UE. Din fericire am fost suficient de norocoși să avem o întâlnire cu o doamnă drăguță care se pare că emigrase din Croația cu un deceniu în urmă, dar putea să vorbească limba sârbă fluent. Nu sunt sigur ce au discutat ea și Zarko, însă a fost foarte amabilă. În astfel de momente trebuie să spun că sunt foarte recunoscător pentru faptul că sunt cetățean al Uniunii Europene. Lucrurile sunt atât de simple pentru noi, și de multe ori luăm lucrul ăsta ca atare și considerăm că ni se cuvine.

Pe drum spre casă am întâlnit o idee foarte mișto: o bibliotecă gratuită în autobus. Poți petrece timpul în mod util pe autobus, citind o carte bună. Și e gratuit:

2015-08-24 19.00.40-free library in the bus

Poți găsi lucruri interesante dacă ești atent. Ca de exemplu acest semn din toaleta de la birou care spune: „Ce ar face MacGyver?” (dacă ar rămâne fără hârtie igienică)

2015-08-24 16.27.29-what would MacGyver do

Deci… tu ce ai face? 🙂

Marți, 25 august 2015


Noi provocări la serviciu. Astăzi a trebuit să evaluez mai multe aplicații pentru wireframe-uri pentru a construi interfețele pentru aplicații și layout-urile de website. Traducere: a trebuit să găsesc un program pentru a proiecta prototipuri drăguțe. Nu este un teren cu totul nou pentru mine, din moment ce chiar în această primăvară am avut ocazia să lucrez în Balsamiq la Startup Weekend Mures, însă de data asta mă aflu la un cu totul alt nivel profesional. Pe de o parte îmi place că Robert mă provoacă să învăț lucruri noi, dar pe de altă parte mă lupt cu nesiguranța unui nou teritoriu, unde nu pot performa decât dacă am răbdare să învăț tehnologii noi.

Pe drumul înapoi spre casă am auzit vorbindu-se română pe stradă. Nu era prima dată când se întâmpla asta. De data asta erau două cerșetoare chiar la intrare în stația Altona. Iar a doua oară, o familie de patru persoane în metrou, care nu se comportau foarte civilizat. Din păcate de cele mai multe ori când întâlnesc alți români în Hamburg îmi este rușine și nu doresc să interacționez cu ei. Și aproape că încep să înțeleg preconcepțiile despre țara mea ale germanilor și ale altor europeni. Adică… ce altceva să crezi despre români când tot ceea ce vezi în fiecare zi sunt astfel de oameni? Tot mai mult simt povara responsabilității de a demonstra tuturor că nu toți românii sunt așa. De mine depinde să fiu un exemplu și să contribui la schimbarea aceea de un grad în mentalitatea oamenilor.

Miercuri, 26 august 2015


Am avut prima ședință generală săptămânală, denumită „Breeze All Hands Meeting”. Cu toții am raportat actualizări pe ariile noastre, iar Robert a anunțat că în curând vom putea produce primii senzori de aer pe care îi vom putea vinde, imediat ce vor sosi niște componente din China.

Când am ajuns acasă, am găsit în cutia poștală contractul de cazare de la D-na Postel și două scrisori de la banca Haspa. Deoarece nu înțelegeam ce scrie, am mers afară și am rugat niște tineri studenți să mă ajute. Se pare că erau din Polonia: Dave, Alex (fată) și sora ei, Victoria. Dave mi-a tradus scrisoarea și am reușit să îmi accesez online contul bancar. Curtea de aici din campus pare să fie un loc bun de făcut noi prieteni, cu două condiții: să ai timp de pierdut și să nu plouă în Hamburg. Aceste două condiții rareori sunt îndeplinite simultan.

Joi, 27 august 2015


În această dimineață, un tânăr m-a abordat pe chat-ul de pe facebook. Avea o imagine de profil de tip curcubeu, și din moment ce eu aveam o poză similară, a început să se dea la mine, crezând că și eu sunt homosexual. Așa că am simțit nevoia să mă explic, re-distribuind fotografia mea de profil, și scriind că sunt heterosexual, dar apăr drepturile persoanelor gay, și nu sunt singurul. Asta a declanșat o interminabilă discuție în comentarii cu tot felul de remarci homofobe din partea unor radicali, încercând să explice de ce este o abominație să aperi dreptul persoanelor gay de a adopta copii. Niște prieteni mi-au apărat punctul de vedere, dar în curând ne-am săturat să ne batem cu morile de vânt, ca Don Quixote. Și eu am crezut odată că este anormal să fii gay, dar aflând că există sute de specii de animale care prezintă comportament homosexual, mi-am schimbat opinia și de atunci apăr drepturile persoanelor gay activând în proiecte desfășurate de Asociația Umanistă Română, din al cărei consiliu director fac parte.

La prânz am servit niște supă de cartofi din partea casei, datorită unui workshop care s-a desfășurat în clădire. În timp ce îmi serveam supa în bucătărie, l-am cunoscut pe Vincent, un web developer spaniol care trăiește în Germania de 5 ani, și care lucrează și el ca intern într-un startup care face parte din acceleratorul Startup Europe, la fel ca și Project Breeze. La scurt timp după prânz, mi-a cerut ajutorul pentru o imagine în Photoshop și am reușit să îl ajut. Mereu caut șanse ca aceasta, să cunosc oameni noi, și cine știe ce oportunități de colaborare vor apărea pe viitor.

În timp ce lucram la interfața noastră pentru utilizatori, am cercetat puțin despre UX / UI și am realizat că am sărit niște pași din proces și am început direct cu faza de design a machetei. Așa că am oprit totul și am început cu primul pas: ideea.

Pașii corecți în design-ul UX / UI.

Toaleta de la birou pare să fie un nesecat izvor de inspirație. Iată încă o idee practică pe care am găsit-o acolo:

2015-08-26 15.58.11-downloading shit

Vineri, 28 august 2015


Azi la birou am primit noi sarcini complexe, cum ar fi designul unui website nou și crearea unui manual cu reguli de branding corporatist. Învăț făcând lucruri, și probabil e cea mai bună cale.

La prânz, eu, Robert, Zarko și Annika am mers să mâncăm la un fast-food numit Kumpir, care servește cartofi copți umpluți cu rețete din toată lumea, din Mexic până în Rusia.

2015-08-28 13.10.00-kumpir fast-food

Cartofii arătau cam așa, și erau tot pe atât de delicioși:

2015-08-28 13.09.39-baked potatoes

Am învățat că germanii iubesc cartofii, și în timp ce serveam prânzul am vorbit chiar și despre politică, cum ar fi de ce Germaniei nu îi este îngăduit să dețină arme nucleare sau artilerie grea (din cauza celui de-al doilea război mondial), și cum Angela Merkel la început a decis să nu urmeze politica dusă de Gerhard Schroeder de a închide centralele nucleare, dar apoi, după incidentul de la Fukushima din Japonia, s-a întors la 180 de grade și a decis că viitorul Germaniei constă în energii regenerabile.

După serviciu am decis să merg la cumpărături în supermarket-urile dintre Altona și Koenigstrasse. La început am mers la un supermarket cu produse bio, dar nu am cumpărat nimic fiindcă era prea scump. De exemplu, vindea brânză care costa peste 30 EURO / kg. Însă e bine de știut că voi avea unde să îmi cheltui banii când voi fi bogat. 🙂 După aceea am dat de un supermarket „dm” de unde mi-am cumpărat o apă de toaletă nu foarte costisitoare, iar în final am mers la Edeka. Edeka pare să fie un supermarket destul de drăguț. Are o mare varietate de produse și toate erau foarte bine aranjate. Și nici nu pot spune că a fost scump. Mi-a plăcut.

Sâmbătă, 29 august 2015


A trebuit să mă trezesc mai repede decât mi-aș fi dorit (în jurul orei 12:00 pm) deoarece m-am programat la mașina de spălat. Mașinile de spălat și uscătorul de rufe se află la subsolul uneia din clădirile din campus. Pentru a le folosi, trebuie să introduci niște monede speciale pe care poți să le cumperi de la anumiți studenți. Moneda pentru mașina de spălat costă 2 EURO, iar cea pentru uscătorul de rufe costă 1 EURO. Trebuie să spun că în special uscătorul și-a meritat toți banii. În aproximativ 2 ore, rufele mele erau curate și uscate, gata de pus în dulap.

Pe drum spre sediul AIESEC am fost reținut de doi norvegieni care au crezut că și eu eram norvegian, datorită tricoului meu cu valori ale Crucii Roșii care era în limba norvegiană.

2015-08-30 20.42.55-Red Cross t-shirt

Vroia să îmi vorbească despre Iisus, iar după ce i-am spus că sunt ateu, am ținut o scurtă dezbatere. Dezbaterea ar fi durat mai mult dacă nu i-aș fi spus că mă grăbesc. E amuzant cum oamenii religioși încearcă mereu să te „salveze” de la a arde în flăcările eterne ale iadului. 🙂

La ora 17:00 am participat la întâlnirea comitetului local AIESEC, unde toți internaționalii au fost invitați. De data asta a fost una specială, deoarece noul consiliu director prelua mandatul de la consiliul vechi, care pleca. Au fost de toate: dansuri AIESEC, strigăte, cântat, am construit o corabie din carton, am mâncat și am băut. Am cunoscut practicanți la fel ca și mine, din diverse țări cum ar fi Letonia, Austria, Brazilia etc.

2015-08-29 18.43.34-me and Stefan

Eu și Stefan (VP Reception 2014-2015 in AIESEC Hamburg)

Povestea unuia dintre internaționali m-a impresionat foarte mult. Este povestea lui Darius, din Afganistan, care a fost adus în Germania de trupe germane, după ce a suferit două atacuri armate de către talibani. El nu a fost împușcat, ci doar rănit de cioburile de sticlă din parbrizul mașinii sale, în timp ce gloanțele l-au penetrat pe când conducea. Familia lui a fost obligată să emigreze în Tajikistan, în timp ce el a primit o viză pe 3 ani de zile să locuiască în Germania. Uneori uităm cât de norocoși suntem că ne-am nascut în țări care nu sunt măcinate de război.

După întâlnirea AIESEC, eu și Zarko am mers la biroul din GaussStrasse ca să cunoaștem niște antreprenori de startup-uri care făceau un tur cu autocarul prin Europa. Am servit pizza gratis, bere gratis și am avut conversații captivante despre startup-uri.

Duminică, 30 august 2015


M-am trezit foarte târziu astăzi, după-masa. Dar nu am vrut sa irosesc ziua, așa că am mers în Stadtpark să fac niște poze.

2015-08-30 18.16.43-Stadtpark-panorama

Până săptămâna viitoare… Tschüss! 🙂