Posted by on aug 17, 2015 in Freedom Addict Diary | 0 comments

Duminică, 16 august, în jurul orei 23:00.

Mă pregăteam să mă duc la culcare, pentru că mâine este prima mea zi de practică la Project Breeze. Dar nu puteam să mă culc fără să vă spun cum a început aventura mea.

Am sosit în Hmburg, Germania, acum 3 zile și sunt atât de multe lucruri de procesat când mă uit în urmă. Am plecat din Târgu-Mureș miercuri dimineața, pornind spre Oradea împreună cu mama mea. După o zi de cumpărat souvenir-uri românești, a sosit vremea sa îmi iau rămas-bun și să mă îmbarc într-un microbus spre aeroportul Budapesta, terminalul 2. Pe drum am avut surpriza să constat că împărțeam același mijloc de transport cu încă 2 AIESEC-eri. Unul dintre ei trebuia să meargă la ambasada Tailandei din Budapesta pentru a primi viza, iar celălalt pleca în exchange în Tunisia. Am avut ocazia să petrec câteva ore cu cel de-al doilea în aeroportul din Budapesta, dar într-un final ne-am luat rămas-bun, iar după un minuțios control de securitate, am urcat la bordul avionului care urma să ma ducă în Hamburg… spre libertate.

2015-08-13 14.59.10 - birdeye view of Hamburg

La aeroportul Hamburg am fost întâmpinat de Miko, care ulterior am aflat că urma să devină viitorul președinte al AIESEC Hamburg. Am ajuns la apartamentul în care urma să petrec următoarele două zile, în camera lui Stefan.

2015-08-13 20.40.57 - Stefan's appartment

Aceste două zile au trecut foarte repede, dar înainte să plec spre căminul unde urma să stau pentru lunile ce urmează, am avut ocazia să gust ce înseamna o petrecere de tip AIESEC Germania. Vineri a fost ziua lui Norman (Vice-Președinte Finanțe) și cred că urmatoarea poză demontează mitul conform căruia germanii nu știu să se distreze:

2015-08-15 02.05.13 - scandenberg

Viner i-am întâlnit personal și pe Robert, Sascha, Annika și Zarko, la o cină sponsorizată de Project Breeze. Par să fie oameni de treabă.

Sâmbătă am părăsit patul călduros din camera lui Stefan, și m-am îndreptat către cămin.

2015-08-14 15.10.16 - my cozy bed in Sefan's room

M-am întâlnit cu Ana Maria, o columbiancă puternică ce mi-a lăsat mie camera ei, din moment ce ea se muta într-un apartament ce era mai aproape de serviciul ei. Și astfel m-am mutat în această cameră de cămin, destul de curată și intima, dar mai multe despre călătoria mea veți afla săptămâna viitoare, pentru că acum chiar trebuie să mă bag în pat ca să nu întârziu la prima mea zi la serviciu.

Acest articol se vrea a fi doar primul din seria pe care am intitulat-o „Jurnalul Dependentului de Libertate” iar scopul său este, pe lângă acela al unui jurnal, de a inspira și încuraja și alți oameni să iasa din zona lor de comfort și să exploreze lumea dar și pe ei înșiși.

Până data viitoare… să vă faceți o săptămână minunată!