Luni, 21 septembrie 2015
Astăzi a fost o zi de lucru lejeră. Robert a trebuit să plece pentru câteva zile, așa că feedback-ul a venit mai greu decăt în mod normal datorită faptului că are acces sporadic la internet. Așa că în timp ce am așteptat pentru feedback, am citit mai multe despre design și comportamentul utilizatorilor. Spre exemplu, știai că în timp ce citești acest articol, tu practic urmărești așa-zisul „model F”? Iată un exemplu (cu căt e mai roșu, cu atăt ochii tăi sunt atrași mai mult spre acea zonă):
Ca să simplificăm imaginea de mai sus, aruncă o privire peste schema de mai jos:
Atunci când accesezi un website / pagină web, primul loc în care privești este partea din dreapta-sus. Nu știu dacă ai observat, însă acolo se află de obicei logo-ul acelui website. Apoi, ochii tăi scanează prima linie orizontală, parcurgând spre dreapta. De obicei în acel moment te uiți la meniul website-ului, care este amplasat pe prima linie. În timp ce începi să citești acest articol, cauți cuvinte-cheie, parcurgând cu privirea o linie verticală amplasată pe partea stângă, citind practic începutul fiecărui paragraf. Atunci când un paragraf îți captează atenția, începi să îl citești, completând astfel „modelul F”. Procesul se repetă până la sfârșitul articolului, așa că în final obținem un model asemănător literei „F”, sau cum îmi place mie să îi spun: „F-ul pe steroizi”. 🙂
Aceasta este o informație foarte prețioasă. Designerii profită de acest model pentru a proiecta site-uri performante, care în final obțin mai multe vizualizări.
Dar nu vrea să te plictisesc cu informații de genul „știați că…”. Hai mai bine să vorbim despre ceva la care putem relaționa cu toții. Astăzi mi-a fost poftă de niște pui, așa că am mers la KFC. Am fost surprins să aflu că sunt doar 4 KFC-uri în tot Hamburg-ul, dar ceea ce m-a surprins mai mult a fost faptul că nu au acel delicios sos de usturoi. Nup. Acel minunat sos după care îți lasă gura apă și care e probabil unul din principalele motive pentru care mănânc la KFC… lipsește cu desăvârșire. De fapt, nu există niciun sos de usturoi la niciun KFC în toată Germania! Asta, plus faptul că site-urile de torente sunt interzise în Germania, mă fac să mă gândesc de două ori dacă chiar vreau să mă mut definitiv aici. Vorbesc serios.
Marți, 22 septembrie 2015
O bună prietenă de-a mea, Mădă, mi-a spus că ar citi mai degrabă despre șocurile mele culturale și alte probleme și provocări. Ei bine, motivul pentru care nu am scris despre șocuri culturale este pentru că nu m-am confruntat cu atât de multe. Poate că nu sunt eu atent, dar probabil ca pot să număr șocurile culturale pe degetele de la o singură mână. Să vedem…
Unu: Germanii nu au simțul umorului
Fals. Adică da – ei sunt în general mai serioși decât Est- sau Sud-Europenii, dar de exemplu, eu și colega mea, Annika, mereu ne simțim bine și glumim pe seama unor lucruri mondene cum ar fi lucrul sau alți colegi de la birou.
Doi: Germanii nu întârzie niciodată
Fals. Am colegi la serviciu care întârzie câteodată. Totuși, nu îi voi arăta cu degetul. Cât despre autobuze… mereu întârzie când e oră de vârf. Nu și metroul, însă. Metroul de obicei vine la timp.
Trei: Dacă e nemțesc, este de calitate
Parțial fals. Afirmația de mai sus ar putea sugera că doar ceea ce este nemțesc este de calitate. Dar de fiecare dată când mă duc la cumpărături, găsesc marfă din o mulțime de alte țări. Ca de exemplu când am mers la IKEA și mi-am luat niște vase foarte bune produse în… România. 🙂
Patru: Dacă întâlnești un cerșetor pe stradă, probabil e din Europa de Est
Fals. Din nefericire, în Hamburg întâlnesc o mulțime de oameni ai străzii. Și aproape de fiecare dată când iau metroul de la Altona înapoi spre casă, oameni ai străzii intră în tren, ca să cerșească. Prima dată își spun povestea, apoi trec pe la fiecare pasager ca să colecteze mâncarea și banii. Nu am întâlnit până acum niciun singur cerșetor care să nu vorbească fluent germana. Asta deoarece toți sunt nemți. Asta nu înseamna, însă, că nu am întâlnit și cerșetori români. Dimpotrivă. Uneori îi aud vorbind pe stradă.
Cinci: Germanii sunt oameni reci
De fapt asta e parțial adevărat. Înainte să vin în Germania, o alta bună prietenă de-a mea (Oana), a făcut o analogie care m-a ajutat să înțeleg diferența dintre Europenii de Est și de Vest. Est-Europenii (inclusiv românii) sunt ca piersicile: moi și pufoși la exterior, dar apoi dai de sâmbure (de viața lor personală) și aici trag o linie pe care e foarte greu să o treci. Vest-Europenii (inclusiv germanii) sunt ca și nucile de cocos: tari la exterior, dar dacă ai răbdare și știi cum să îi desfaci, sunt destul de dulci la interior.
Deci cred că e o chestiune de timp până când sparg nuca de cocos, dar acesta este categoric unul din cele mai importante șocuri culturale cu care m-am confruntat până acum.
Gata. Am numărat toate șocurile culturale pe o singură mână. Dar cine știe ce alte șocuri culturale voi mai întâlni până la sfârșitul internship-ului.
Miercuri, 23 septembrie 2015
De când am venit în Hamburg am descoperit câteva idei foarte mișto pe care sper sa le duc cu mine înapoi acasă. Astăzi am dat peste o altă astfel de idee. Aruncă o privire peste această poză:
Trollii vor zice: „Haha, ăla e doar un buton stupid de stop în autobuz. Invenția asta e la fel de nouă ca agricultura.” Tăceți, trolli idioți! Vezi ceva special la butonul ăsta de stop? Nu? Lasă-mă să te luminez. Vezi acele mici proeminențe? Nu sunt acolo din motive estetice. Acele proeminențe spun „STOP” în alfabetul Braille, pentru ca și oamenii orbi sau cu deficiențe de văz să îl poată citi. Oamenii orbi sunt și ei oameni ca și noi, și depinde doar de noi să le facem lumea în care trăim accesibilă.
Joi, 24 septembrie 2015
Învăț lucruri noi la serviciu. Astăzi am schițat agenda pentru workshop-ul de identitate corporatistă, ce va avea loc luna viitoare. Un anumit articol mi-a deschis ochii în privința asta și vreau să îl share-uiesc cu tine, aici. Deși identitatea corporatistă ține mai mult de marketing, într-un startup cum este Breeze, ajung să fac și lucruri care nu sunt neapărat în fișa de post. Exista avantaje și dezavantaje în orice, însă mie îmi place să mă concentrez pe avantaje și văd asta ca o oportunitate să îmi dezvolt și alte aptitudini, cum ar fi brand management și training, nu doar design.
Weekend, 25-27 septembrie 2015
Nu am făcut mare lucru weekend-ul ăsta, sau cel puțin nimic ce merită menționat. Dar pentru că unii dintre voi mi-ați spus că v-a plăcut foarte mult poza cu pizza pe care am publicat-o cu câteva săptămâni în urmă, iată încă una, de la același restaurant „Via Vai Pizza al Taglio”. Savurați:
Săptămâna viitoare există o probabilitate să îl însoțesc pe Robert la un târg de startup-uri în Istanbul, așa că următorul articol s-ar putea să fie destul de interesant. Rămâi aproape: